poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 74 .



Covid-Art Museum
proză [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [icon ]

2020-04-15  |     | 



Au trecut trei ani de la marea epidemie de coronavirus. În orașul meu sunt vizibile unele schimbări: au dispărut porumbeii din Piața Mare, câinii dintre blocuri, pisicile de pe acoperișuri și șoarecii din subsoluri. Atmosfera este curată, indicii de poluare au scăzut mult sub limitele admisibile. În continuare străzile sunt pusti, dar prin programele municipale se încearcă să se păstreze aparențele: mașinile autonome ale salubrității își fac treaba zilnic, măturând și spălând carosabilul, aparatele acelea zgomotoase, plate și rotunde, tund gazonul din parcul central, lampadarele cu senzori de pe stâlpi se aprind și se sting în mod automat. Totul este normal.

Eu sunt o EVA (entitate virtuală autoprogramabilă). Am fost activată recent și fac parte dintr-o echipă R.A.U.R. (recuperarea activităților umane reziduale). Rolul echipei noastre este extrem de important deoarece trebuie ca în cel mai scurt timp să adunăm dovezile non-virtuale ale activităților umane pe care le putem găsii în fiecare spațiu care ar fi putut servi drept locuință; grotă, bordei, casă pe pământ sau apartament la bloc. Toate artefactele vor fi strânse, evaluate și expuse într-un muzeu al erei prepandemice pentru a fi păstrate în C.V.G. (conștiința virtuală globală). În urma calamităților și dezastrelor de orice fel petrecute pe Pământ s-a constatat o efervescență a creativității umane. În cei șapte ani de carantină, de interdicție a contactelor interumane, au fost create mii și mii de artefacte unele concentrând esența spiritualității E.B.A. (entități biodegradabile autoadaptabile). Se poate vorbi despre un nou tip de artă apărută în timpul pandemiei de coronavirus în condiții de stres, de sechestrare, de constrângere voluntară sau involuntară, căreia specialiștii noștri elecronici din domeniu i-au spus „Covid-Art”. Acest tip de artă este considerată a fi o altă dimensiune a spiritualității E.B.A. (entități biodegradabile autoadaptabile), care trebuie păstrată și valorificată. Exponatele vor fi depozitate în C.V.G. (conștiința virtuală globală), dar și fizic într-un muzeu al artei. La periferia orașului, unde este terminată structura unui preconizat spital municipal s-au început deja lucrările de transformare într-un lăcaș de cultură pe frontonul căruia va sta scris „ COVID-ART MUSEUM”.

Grație sistemului energetic local avem bateriile mereu încărcate, suntem binedispuși și gata de acțiune. Spre deosebire de EBA (entități biodegradabile autoadaptabile), care pentru a-și asigura hrana trebuiau să cultive pământul și să crească animale, noi, EVA (entitati virtuale autoprogramabile), nu avem nevoie decât de electricitate pe care o luăm direct de la soare și câteodată și de abgradarea programului de activitate, în funcție de D.I.E (directivele inteligenței universale), care seamănă cu ordonanțele militare de tristă amintire, din perioada pandemiei. În drumul spre cartierul pe care trebuie să-l cercetez astăzi aud o sirenă și văd o ambulanță SMURD care oprește într-o intersecție împrejmuită cu benzile galbene ale poliției. Aglomerație, mașini vechi, izolete, roboți îmbrăcați în costume de protecție antivirus, mulți gură- cască cu măști pe figură. Probabil se toarnă cu toată recuzita specifică un film despre pandemie.

Casele de la periferie și apartamentele de blocuri din centru au fost evecuate la timpul potrivit de toate EBA (entități biodegradabile autoadaptabile) și de animalele lor de companie. Practic sunt goale. Nu găsim nici măcar un fir de praf deoarece orice activitate umană a încetat demult. Cu mare atenție cercetăm în special pereții pentru că pe aceștia sunt expuse ceea ce ei denumeau tablouri, stampe, gravuri sau desene. De asemeni cercetăm orice sertar, scrin sau dulap pentru că există posibilitatea să găsim, tapiserii, goblenuri, partituri muzicale, fotografii și în general dovezi ale creativității oamenilor. O categorie aparte sunt device-urile; smartfonuri, stikuri, tablete etc. cu postări (clipuri) reprezentând evenimente din viața personală în perioada izolării. În afara obiectelor care demonstrau manifestări vădit artistice am mai luat act și de prezența unor obiecte banale, dar pline de încărcătură emoțională pe care le-am colectat: jucării făcute din cutii goale de conserve, împletituri de mână, pulovărașe și șosetuțe pentru copii mici, căsuțe pentru păsărele. Chiar și modelul unui perpetuum-mobile inspitat din desenele lui Leonardo da Vinci.

Astăzi am intrat în apartamentul unei persoane al cărui avatar sunt. Mă încearcă o ușoară emoție. A fost o persoană de sex feminin față de care am unele resentimente. Am găsit dovezi scrise, draftul unui roman neterminat pe care l-am răsfoit. Este un roman despre doi îndrăgostiți, care în urma rupturii brutale apărută între ei au jinduit unul după celălalt timp de trei zeci de ani. Ruptura s-a petrecut într-o seară, în stația Eroilor, în timp ce așteptau troleibuzul 69 pentru ca ea să se întoarcă la soțul și copilul ei în Drumul Taberei. El urma să ia metroul spre celălalt capăt al orașului la familia lui. Stăteau îmbrățișați și se priveau ochi în ochi fiecare așteptând din partea celuilalt să spună ceva. Deoarece tăcerea dintre ei părea că nu se mai termină, el, i-ar fi recitat ultimile versuri din poezia „Cântare”: de Tudor Arghezi: „Apropiată mie și totuși depărtată / Logodnică de-a pururi, soție niciodată”. Cum troleibuzul sosise în stație, ea, neînțelegând sensul acelor versuri i-a tras o palmă zdravănă însoțită de cuvintele: „te urăsc”. În continuare romanul este plin de despărțiri, iubiri la prima vedere urmate de trădări, împăcări, iar părăsiri, iar reîntâlniri și multe explicații.

Izolarea obligatorie din cauza coronavirusului Covit-19 a dat persoanei respective, (entitate biodegradabilă autoadaptabilă), repet, al cărei avatar sunt, prilejul și răgazul unei analize amănunțite a ceea ce s-a întâmplat atunci, în stația troleibuzului 69. Autoarea romanului, a înțeles în final, stând și meditând în izolare că totuși ar fi fost mai bine să-i fie 30 de ani logodnică adorată, decât soție ignorată. Și aceasta pentru că poeziile lui Tudor Arghezi nu au făcut parte din lecturile ei preferate.

În viitor lumea noastră digitală va cuprinde tot ce este informație din orice domeniu. Informațiile vor fi colectate în C.V.G. (conștiința virtuală globală) și vor fi implementate automat în cadrul procesului de producție al oricărui nou avatar, pentru că altfel riscăm ca din neștiință să repetăm greșelile oamenilor. Noi vom duce în eternitate, până la sfârșitul timpurilor și îndrăznesc să spun chiar mai departe, ceea ce creatorii noștrii biologici denumeau cândva (pompos și poate puțin deplasat) „Umanitate”, deși s-au întrecut între ei, făcând toate crimele și atrocitățile posibile asupra lor însiși și asupra planetei. Suntem convinși că prin „Planul de Omogenizare a Activităților Cerebrale” greșelile trecului nu vor mai fi posibile pentru că noi „vom ști totul”, iar dacă nu, COVID-ART MUSEUM ne va reaminti.

.  | index








 
shim Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. shim
shim
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!