poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1099 .



La Restaurant
proză [ ]
Intamplari cu Americani

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [eidos ]

2013-02-23  |     | 



La restaurant

Ajunge la munca pe la 4 dupa-masa, ca mai e trafic, nu e parcare, trece timpu’. Pana se schimba se face 4 si-un sfert si trebuie sa pregateasca vesela, sa verifice mesele si canapele ca pe-acolo merge Carlito noaptea. L-au botezat asa in prima seara in care l-a vazut alunecand ca o umbra printer scaune si oprindu-se in fata lor ca sa ii priveasca indifferent, cu capul intr-o parte. A plecat cu pasi rari, fara frica, tarandu-si coada zdrentuita cu demnitate. Marian ramasese cu gura cascata uitandu-se dupa firele de par care-I curgeau din ceea ce fusese odata o blana bogata de guzgan. Tocmai venea si Juan de la bucatarie si cum vazu creatura se arunca dupa ea cu matura si cu un “Puta madre!”, din tot sufletul. Prea tarziu, primul client se apropia deja de usa, in timp ce locatarul nostru permanent asfintea in spatele barului. Intre timp clientul se razgandise si luase autobuzul.
L-ai vazut, spuse Juan?
Vazut? Ce anume…
“El grande raton!”
Aaa, mi-a fost imposibil sa-l ignor…
De mult il cautam pe cabron asta, pana la urma ii vin eu de hac!
Pai n-arata prea bine, s-ar putea s-o mierleasca inainte sa-l prinzi.
Noooo papi, il stiu de 2 ani, tot asa arata! E mui resistente si nu se lasa prins,… ocoleste toate capcanele, merge incet, dar cand sa-l altoiesti cu matura se face nevazut. II spunem Carlito, dupa numele lu’ strabunicu, e batran ca sobolanu’, da’ mai aratos.
Intre timp se strange lume langa usa, un grup mare care intra.
Poftiti, zice Marian repede ca sa nu apuce patronu sa vina si sa-i ia masa, cate persone?
No parliamo inglese, italiani!
Io parlo un poco di italiano, cuante persone?
Si asa intra in local vreo 12 italieni, chelnarul ii puse la masa, ii intreba cum fusese invatat de patron ca sa faca vanzare: apa minerala sau carbogazoasa, dar ei cerura de la robinet.
Veselie mare in grup, fiecare vorbea cu toata lumea, tare si cu multe glume. Era o petrecere promitatoare. Marian le spuse specialitatile si clientii parau gata sa comande ce era mai scump.
De unde sunteti? facu Marian greseala.
Di Abruzzo, spusera toti odata, dar tu de unde esti?
Eu sunt din Romania…
………………………………………
Incepu sa se auda ceasul de perete din spatele barului si niste picioruse grabite pe plafonul fals.
Dintr-o data toti devenira atenti la pahare, vesela, preturi, incepura sa schimbe priviri, totul pe muteste. Ospatarul ii intreba daca sunt gata sa comande si raspunsul veni prompt:
Ne mai gandim!
Va place Washingtonul? Zise Marian ca sa salve situatia.
Mda…si comandara 5 portii de linguini cu sos tomat si multa paine cu unt, care vine gratis. Mancara susotind, urmarindu-l pe chelnar cu coada ochiului. La sfarsit purecara nota vreo 15 minute dupa care platira fara sa raspunda la salut. Bineinteles fara sa lase bacsis, care la cowboy este salariul chelnarilor si al debarasatorilor, intre 15% si 18% inainte de taxe.
Seara era de-abia la-nceput asa ca incepura sa vina clientii: mai intai o doamna de culoare, foarte amabila si prietenoasa si care iti cere la fiecare 2 minute ba paine, ba apa cu gheata si lamaie, ba o alta lingura sau apa calda ori niste: “you know some olive oil and fresh pepper”, si zambeste mieros. La sfarsit spune ca totul a fost perfect, ca o sa te recomande tutror prietenilor ei si cunostintelor lor si ca o sa revina maine. Si lasa ca de fiecare data 1 dolar bacsis.
Marian ii multumeste de parca i-ar fi lasat un cont in banca, iar patronal urmareste cu coada ochiului. In timp ce curate masa seful ii spune ca are un alt grup la numarul 31. Sunt 4 tineri, frumosi, simpatici, manierati, imbracati cu Brooks Brothers sau in cel mai rau caz BananaRepublic. Unul dintre ii ii arata un cuibusor intr-o perna si Marian, neavand ochelari trebuie sa se apropie. Cel mai tanar din grup, coafat si dat cu verde pe la ochi arata spre rahatul de sobolan si zice:
Cred ca e caca de pasare, se mai intampla! Ne dai alta masa?
Cum sa nu zise Marian sperand sa nu iasa scandal. Dar cei 4 aveau preocupari mai sentimentale si isi petrecura seara sarutandu-se si facandu-i cu ochiul unui blond de la masa vecina.
Seara se incheie fara incidente majore in special pentru ca cei de la dezinsectie dadusera pe-acolo cu 3 zile mai inainte.



.  | index








 
shim Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. shim
shim
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!