Romulus și Remus sunt prietenii mei imaginari. Ei au fost frați siamezi, făcuți de o vulpe, dar viața i-a despărțit, acum sunt veri de-al doilea. Mama lor vine la mine în fiecare dimineața și ne bem cafeaua împreună. Când erau mici, cu cafea îi alăpta, fapt care a dus probabil la dezinvoltura lor dezvoltată și cred că și la umor.
Romulus e chel, dar știu eu că la origine a avut păr, nu are o mână și un picior, în locul lor fiind două circumvoluțiuni, fapt care-l face și mai deștept, și mai răutăcios. Remus are barbă roșcată și e doctor de suflete. De fapt, încă nu e, că n-a dat licența, acum e doar asistent. Dar știm cu toții ce bună e o asistentă pricepută la casa omului!
De Crăciun, cei doi prieteni ai mei imaginari s-au întâlnit la mine după multă vreme, în fața bradului pe care-l făcusem special pentru ei din sticle goale de bere, dar numai din cele verzi. N-au vrut să se întâlnească și cu vulpea mama lor, pe motiv că pantofii ei cu toc au umbreluțele defecte și zăpada se insinuează printre spițe.

Prietenii mei imaginari Romulus și Remus au fost aseară în extaz: pe Facebook-ul lor au văzut că Angelina Jolie și Catherine Zeta Jones le-au dat acceptul de prietenie. De dimineață însă, divele nu mai erau pe lista lor de prieteni, ceea ce dovedește că s-a produs o halucinație mistică, semicolectivă și selectivă, explicabilă prin faptul că suntem pe finalul postului Paștelui.

Remus știe programul stagiunii pe dinafară. Romulus cunoaște termeni ca impromptu, a cappela, scherzo, legato și-i folosește bine. Și Romulus, și Remus cred că aste le-au fost șoptite de o păsărică. Ce nu știe niciunul din ei e că păsăricile nu vorbesc, iar vocile din capul lor dansează frenetic din mâini strigându-și reciproc „give me five”.

Romulus vorbește cu o vertebră proprie, îi spune Eva-din-coasta-mea. Pentru Eva lui, ca să-i cumpere într-o zi o geantă fucsia Louis Vuitton, și-a amanetat priveliștea de la geamul din dormitor și n-a mai putut-o răscumpăra. Acum acolo cresc monumente tombale în care trăiesc morți vii. Acești au renunțat la sportul național de primăvară-vară-toamnă – grătarul în spatele blocului – și au adoptat stilul american: și-au tras toți coduri de bare și numere seriale, dar se tem de crackuri și patchuri, că nu s-au inventat vaccinuri pentru ele deocamdată.
Remus se droghează. Dimineața la prima oră își face o cafea, apoi așază linii paralele și le trage pe nas folosind un tub de pix albastru. Pornește antena paranoică pentru internet, își pune bulina roșie pe frunte ca să nu mai fie obligat să scrie cu bipuri, intră pe blog și moderează commenturi. Își cufundă mobilul în cana tot albastră cu Fanta Madness, să îndulcească din conversații, și se întreabă: suntem oamenii sau copii făcute in China?