poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 7169 .



„Ultima brazdă”- 25 octombrie 1944
presa [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [everywhere ]

2008-10-25  |     | 



Ioniță Borșan s-a născut la 7 aprilie 1919 în comuna Liești, județul Galați. După absolvirea liceului, urmează cursurile Școlii Militare de Ofițeri Jandarmi din București ( 1 septembrie 1939 - 10 mai 1941) terminând cursurile ca șef de promoție Alba Iulia. Acesta va primi sabia de onaore din partea regelui mihai în 1941. Ulterior a instruit trei contingente de militari și șapte promoții de ofițeri M.A.I. în Școala de Ofițeri Jandarmi (la 1 septembrie 1945 până în 1948 ). Tot în 1941 este avansat la gradul de sublocotenent. Este repartizat în funcția de comandant de pluton jandarmi la Divizionul 1 jandarmi operativ. Din data de 22 iunie 1941, acest Divizion este pus la dispoziția Armatei a 4 a Române, care a participat la luptele pentru eliberarea Basarabiei, precum și la acțiunile ofensive din jurul orașului Odesa. La 1 septembrie 1941, Divizionul 1 trece în dispoziția Inspectoratului General al Jandarmeriei Române, urmând ca plutonul comandat de slt. I. Borșan să fie subordonat Centrului de Instrucție al Jandarmeriei Române până la data de 1 iulie 1942. De la 1 iulie 1942, subunitatea a fost trimisă la Odesa și va fi subordonată Inspectoratului Jandarmeriei Transnistria, trecând apoi sub o nouă conducere, cea a Inspectoratului de Jandarmi Odesa din 12 iunie 1943.


În septembrie- octombrie 1944, Armata 4 Română, a rupt apărarea germană de pe Mureș, ajungând în zona Satu- Mare Careii Mari, zonă în care inamicul a încercat să organizeze o ultimă rezistență. „Ca participant, rememorez: Era către sfârșitul lui octombrie 1944, înfrânte pe Mureș, izgonite din podișul Transilvaniei și aruncate peste crestele Mezeșului, în Câmpia Someșului, M. U. inamice au organizat o nouă și disperată rezistență, în față orașului Careii Mari. Vatra Maramureșului arată de proiectile, răsuna de răpăitul mitralierelor și vuietul luptelor. Îngustarea frontului a dus la mărirea densității trupelor și a puterii de foc. Bateriile A.T. și A.A. executau trageri directe asupra trupelor noastre, aflate în câmp deschis. (... ) Eram uzi până la piele, tranșeele pline cu apă și noroi, drumurile desfundate și podurile aruncate în aer.” Pe 24 octombrie, Corpul 6 Armată format din Diviziile 3,9,21 și 18 moto, a primit ordin să atace pe direcția Careii Mari pentru a elibera ultima brazdă.

În octombrie 1944, slt I. Borșan este mutat în cadrul Companiei 132, poliție, a Diviziei 9 Infanterie „Mărășești”, din Coprul 6 Armată, Companie care avea în subordine detașamentul special întărit condus de slt I. Borșan. „După lupte grele, purtate între 22-24 octombrie 1944, Corpul 6 Armată Română, General E. Leoveanu, format din glorioasele mari unități de infanterie: 3, 9, 18, 21, a ajuns la porțile Careiului. Din compunerea trupelor operative au făcut parte numeroase E. N-. I. –uri și 5 companii de poliție Militară de front (jandarmi) cu un efectiv de circa 1000 militari, sub conducerea Pretorului Corpului- Colonelul N. Iacobescu. Asaltul hotărâtor a fost fixat pentru zorii zilei de 25 octombrie cu Div. 9 Inf „Mărășești” pe direcția loviturii principale: Ghenci- Carei- Urziceni ( pe frontieră). Au participat numai unități românești, câte una din fiecare provincie istorică : Moldova, Muntenia, Dobrogea și Transilvania, aparținând A. 4 R. „Transilvania”, general Gh. Avramescu, cavaler al ordinului „Mihai Viteazu”.2 Cu această Companie 132, slt. I. Borșan a participat la luptele pentru eliberarea Transilvaniei de Nord. Inițial a avut funcția de comandant de pluton, apoi comandantul detașamentului special numit „Detașamentul Carei”.”În această situație operativă, Corpul 6 a constituit un detașament care a primit ordin să pătrundă primul eșalonat în Carei, pentru asigurarea ordinii la intrarea trupelor și protecția populației civile de jafurile și distrugerile hitleriștilor. Am amplasat dispozitivul la intersecția șoselei cu linia ferată, la 3 km, sud-vest de localitate, acționând independent în fășia Regimentului 34 Infanterie `Toprișor`. Apelul Þării adresat Armatei de a elibera ultima brazdă de la frontiera de NV a Þării a însuflețit trupele.”3
Detașamentul a pătruns în Carei în jurul orei 5, 30, după cercetările efectuate, Detașamentul a ajuns la marginea orașului, apoi îndrumat de localnici a pătruns în centrul localității. Lângă Catedrala din centrul orașului era un obelisc ridicat de hortyști iar slt I. Borșan ajutat de patru ostași jandarmi a ridicat deasupra obiectivului drapulul românesc, ceea ce a reprezentat uan dintre dovezile victoriei Armatei Române împotriva opresiunii. „Detașamentul, după ocuparea Casei Karoly, fost P.C. al O.K. W., pe un monument de trist vestigiu al Dictatului de la Viena din 1940 a înălțat drapelul tricolor, roșu- galben și albastru.”4

Pentru faptele de arme săvârșite, „ca urmare a victoriei de la Carei și având în vedere contribuția fiecăruia, Div. 9 Inf. i-a citat prin ordine de zi și le-a acordat decorații”5 ofițerul a fost citat prin Ordin de Zi nr. 12 din 4 august 1945, semnat de Gen I. Tănăsescu, comandantul Diviziei 9 Infanterie și este decorat cu Ordinul „Coroana României” în grad de cavaler, cu spade și panglică de Virtutea Militară și frunze de stejar clasa a 4a, respectiv clasa a 5a, conform Ordinului de Zi nr. 104, „precizându-se că el a înălțat primul Drapel tricolor în Carei (…) Astfel doi ofițeri de jandarmi și un copil de trupă: Lungu Costin, Borșan Ioniță și Lungu Marin, au rămas în istorie ca fiind primii care au pătruns în Carei când inamicul nu era încă înfrânt.”6 Este avansat la gradul de Locotenent, iar pe 6 martie 1945 este avansat la gradul de Căpitan.
Tot în această perioadă este propus a fi avansat la grad de Căpitan. Este avansat la gradul de căpitan pe 6 martie 1945.

Ioniță Borșan a participat la acțiunile militare din Cel de-al Doilea Război Mondial din data de 21 iunie 1941 pe frontul de Est, și pe 9 mai 1945 era prezent pe frontul de Vest.
De la 1 septembrie 1949, căpitanul I. Borșan urmează cursurile Academiei de Poliție iar pe 30 decembrie 1949 este avansat la gradul de Maior. Termină aceste cursuri ale Academiei pe 30 iunie 1950 și este încadrat în structurile M.A.I. fiind avansat pe parcurs la gradul de Locotenent colonel , apoi Colonel.
La 1 iunie 1958 este trecut în rezervă și avansat la gradul de General de Brigadă prin DECRET nr.164 din 31 august 1994 privind acordarea gradului de general-maior în retragere unor colonei din Ministerul de Interne.
În anul 1971, este distins cu Ordinul Republicii, clasa a 4a, pentru faptele săvârșite în timpul războiului.

Gl de bg. I. Borșan a fost vicepreședinte al A. V. R.- M. A. I. și redactor- șef al Revistei „Veteranul”. A fost decorat cu opt medalii și ordine printre care și „Crucea de război” a Cehoslovaciei.
Memoriile sale din timpul războiului au fost incluse în diverse antologii ale Veteranilor de Război din cel De-al Doilea Război Mondial, a publicat articole referitoare la acest subiect dar și despre evenimentele din istoria țării în revista „Veteranul” a cărui Redactor- șef a fost, în revista „Jandarmeriei” etc. „Nemuritorii. Relatări ale unor veterani de război.” Vol. II (Les immortels. Les recits des veterans de guerre). Autori: Penciuc, Dumitru; Rotariu, Traian; Borșan, Ioniță; Balosin, Mircea. București, Ed. Ministerului de Interne, 1997, 212 p., a fost inclusă în circuitul Bibliotecii Central Universitare, Cluj- Napoca. Pe diplomele primite cu ocazia aniversării promoției de ofițeri de jandarmi 1941, este scris „În semn de prețuire a contribuției aduse la `Apărarea Patriei și a Ordinii de Drept`, ca ofițer al Jandarmeriei Române”. În 1999 primește Premiul „Eroica jandarm” al Editurii Ministerului de Interne cu prilejul „Zilei Jandarmeriei Române”.
În anul 2007, apare volum 2 al cărții „Cavaleri ai Ordinului `Meritul militar`, de Gral de Bg. Dr.(r ) Constantin Ucrain, Col (r ) Ilie Borcea, Ed. Pro Transilvania, București care cuprinde și un scurt istoric al activității militare a Gral. de Bg. Ioniță Borșan.
“(...)Un eveniment important care se leagă de această perioadă și de numele Jandarmeriei reprezintă momentul eliberării orașului Carei, Jud. Satu Mare la 25 octombrie 1944, atunci când alături de armata sovietică la luptele acestor ținuturi a participat și o subunitate de Jandarmi români condusă de către Sublocotenent IONIÞÃ BORȘAN, acesta fiind cel care a pătruns primul în orașul Carei și a înalțat falnicul Drapel Românesc.
Având în vedere acest fapt istoric de care se leagă numele Jandarmeriei și a orașului Carei, Inspectoratul de Jandarmi Județean Satu Mare a solicitat să poarte denumirea onorifică de „General de Brigada IONIÞÃ BORȘAN”. (...)7

Despre fapta sa de la Carei din ziua de 25 octombrie 1944 au scris în reviste de specialitate ale Ministerului de Interne, camarazi de arme: Gl. D. (r ) Mihail Baron, Gl de . bg. (r ) Costache Negruți, prof. col. Mihail Rotaru.
„Ceremonia începe cu o scurtă rememorare a momentului eliberării Ardealului de Nord de către armatele române, atunci cînd la Oradea și Careii Mari, ultimele localități din România aflate sub ocupația germană, au fost arborate drapelele tricolor. (…)
Alexandru Farcaș, președintele Filialei brașovene a Veteranilor de Război din MAI: „Comandantul meu de pluton, sublocotenentul BORȘAN IONIÞÃ, A ARBORAT DRAPELUL ROMÂNESC la Carei, Satu-Mare. A fost cea mai mare fericire. Atunci am scăpat practic de Dictatul de la Viena și ne-am luat țara înapoi. Locuitorii ne-au așteptat pe toți cu drapelele românești scoase de prin poduri sau pivnițe, iar pe garduri era scrisă lozinca «Vin ai noștri!». Apoi războiul a continuat până la 9 mai 1945. Am ajuns până în Ungaria și Cehoslovacia. ”8
„În anul 1964 s-a dezvelit, la Carei, impresionantul grup statuar ` Monumentul Soldatului Eliberator`, realizat de sculptorul Vida Geza. La cererea unui grup de foști combatanți, Președintele României și Comandantul Șef al Armatei, la 25 octombrie 1994, s-a conferit muncipiului Carei titlul de onoare de ` Oraș Erou`.”9







Bibliografie:


„Cavaleri ai Ordinului `Meritul militar`, vol 2, Gral de Bg Dr.(r ) Constantin Ucrain, Col (r ) Ilie Borcea, Ed. Pro Transilvania, București, 2007,

„ de-ale noastre, proză și versuri... albastre”- Gl. De Bg. (r ) Costache Negruți


Almanahul „Revistei Jandarmeriei”, 1998, „O zi mai lugă decât viața: 25 octombrie 1944- Careii Mari” de Gl. D. (r ) Mihail Baron

Revista „Veteranul”, anul 8, trimestrul 4

Ziarul “Monitorul Expres”.

.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!