Fulgii de nea erau raze, si iubirea
se juca printre ei cu zambetele noastre
in albul diminetilor albastre
din iarna rugilor vestind trezirea .

Mosi Craciuni pictati, cu barba deasa
case pline-n sarbatoare si lumina,
este caldura dalba iar inima senina
Cand Dumnezeu in suflete se lasa .

Gandurile aveau brazi si nuferi plini de soare,
elipse destramate din ceruri printre noi
era lumina lunga, ca un tainic roi
ce ne umplea fiinta in bucurie mare .

Acum e iarasi limpede, si arde linistea usor
din templul pacii noastre ne facem poezie,
ca inima si trupul pe veci iubire fie
de dincolo de magic, ca ingerii in zbor .