pe buze îmi tremură o poftă acută de sânge
o simt pulsându-mi în dorințe
ca o nimfomanie stranie
port agățată de mine o ancoră de plumb
care se cramponează cu ghearele și colții
de fiecare trecător
sfâșiind în hohote carotide
membre
torace umflate de patimi
intestine și creier
tăvălug sarcastic
până când totul devine
materie primordială
și asta numai de dragul
de a vedea curgând lavă
din gândurile deschise
ale semenilor mei

uneori mă mir cu perfidă satisfacție
câtă ură poate exista în mine
savurez cuvintele din fiecare inimă
cu înghițituri încete
până ce nu mai rămâne nici o urmă
de zâmbet sau frumusețe
sunt fiara mizantropă închisă
de prea multă vreme
în vise naive și dulcegării
de telenovelă braziliană

mă hrănesc doar cu imagini violente
scrijelite pe retină cu voluptate de fiară
am devorat deja jumătate din planeta de suflete
proiectate în oglinzi convexe și
sparte într-un milion de particule de gheață
iar cealaltă jumătate o păstrez pentru prânz
anticipând cu poftă
clipă de clipă
fiecare mușcătură