în fiecare
dimineață pierd răsăritul
de ieri se colorează întuneric
uitarea crește aripa fricii singuri
norii de ploaie nu trec în frunze minore
vegheate de legea nescrisă
a tristeților putrede

plouă cu frunze
omătul desenează în gol umbra
melcilor câinilor așteptând primăvara
încovrigați pietrele au glas de făină cernută
în sită măruntă foamea are ochii hibernării
în peșteri de sticlă

lumânări albe
de botez pâlpâie în dovleci uscați
împletesc din șerpi mănușă pentru mâna dreaptă
curg clipele pe streșini pe ferestre și pe drum
trebuie să fie patru a trecut indiferența de trei
iar șoarecele n-a terminat
felia de mămăligă
uscată