Dragostea mea dizolvă viața în stări,
Fiecare dintre ele omogenă cu ea însăși.
Desenez scheme și fiara mea însetată de unitatea
eu-lui
Privește un copil ce încearcă să-și facă o jucărie
morbidă
Din umbrele ce se preling de-a lungul pereților.

În lipsa ta sunt formă fără materie,
O formă ce caracterizează o persoană vie,
Informă în vidul în care se mișcă umbrele!
Rațiunea vulgară depune eforturi mereu reînnoite
De a ajunge la tine.

În lipsa ta,
Dragostea mea devenire perpetuă face din stări spații
goale
Ce depășesc toate limitele succesive ce-i sunt
atribuite,
Se lărgesc mereu și tind a se pierde în tine.
Eu, închis într-un interval tot mai îngust
Împing secundele în turnuri spre a te putea atinge;
Sufletul meu-această fiară însetată de iubire
Urlă privind existența mânuind simboluri;

Eu nu am cer, nu am zbor în absența ta.