poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2278 .



gestându-mă
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [koga ion ]

2004-08-04  |     | 



cuvintele mele sunt celulele mele pielea
e un cristal șlefuit
mi se deschid porii ca unei frunze albe
pe care lumina o străbate sub unghiuri
fierbinți

printr-un ochi îmi curge apă
printr-un ochi îmi curge sânge
smulge pelerina trupului de foc
să pot săvârși travaliul versurilor

protagoniștii exaltării și ai privațiunii voluntare
(cât o să reziste
turnul acesta frivol și potrivnic?)
fiecărei expirații înalte îi urmează o inspirație joasă
plămânii obosesc inima bate mai repede
amețeala
aruncă mintea într-un delir necontrolat
spasmotic

printr-un ochi îmi pătrunde lumină
printr-un ochi îmi pătrunde întuneric
acoperă-mi fătul cu înțelesuri obscure
să pot să mă iert și să mă împărtășesc

violența apropie oamenii ura îi face să se caute
eroul
(legendar motivat erotic și mistic – anomalie)
singura moară de vânt: copilăria
diminețile trec
aproape în beznă fericirea aparține zilei suportate
mințim ca într-o criză de epilepsie – Prințul Luminii
e omul revoltat

orchestra e desăvârșită
fiecare instrument are partitura proprie singura vioară
care vrea să cânte altceva în plin concert e mintea
nedisciplinată
perfecțiunii riguroase a artei
îmbătată de glorie ca un spirit
cazon visându-se împărat
al unui univers pe care îl dorește
recucerit pentru sine

iată copilul
sacrificat din slăbiciune și suferință impură
noi înșine pe noi înșine
condamnându-ne prin fapte –
cumpăna înserării cântărește lumina din timpul zilei
îndrăgostiții se sărută
printre pietrele reci ale cimitirului
limba lor este limba pământului
iar omul atât de urât este
omul iubit

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!