Pare ciudat ce singur ești pe lume
Cuprins de grija zilei zilei ce-o să vină...
Te strângi în carapacea ta meschină,
Străin îmi ești,când te mai strig pe nume.

Din viața ta de cifre-mpovărată
Te mai desprinzi din când în când,o clipă,
Dar nu prea mult,ți-e frică de risipă
Și când iubești,parc-ai plăti o rata.

Parc-ai plăti un preț pe fericire,
Nu-ți poți permite luxul de-a trăi,
Alergi spre-nchipuite bogății,
Îți numeri banii plin de mulțumire.

Pare ciudat cât suntem de aproape
Și cât de rar de fapt ne intalnim,
Ce-nstrăinați și singuri ne găsim,
Ca două punți pe-nvolburate ape...

Aș vrea să știu ce calcule ciudate
Mai faci în ziua asta când te strig,
Când mi-este dor de tine și mi-e frig
Și liniștea la poarta serii bate...

Mă-ntreb ce mai gândești despre iubire
Și cât de profitabilă o crezi,
De vrei să pleci,ori vrei să te așezi,
Plătindu-ți prețul tău pe fericire.

Ai să-nțelegi vreodată,cine știe,
Că aurul nu este-o bucurie
Când ai în piept o inima pustie...