câte nopți am colorat cu fluturi
largi câmpii albastre de cleștar
în ciudate stoluri rar treceau corăbii
nori ca odgoane ancorând de mal


de adâncul soare vuiau pescărușii
ce-și făceau din aripi oase pentru scoici
lin pluteai pe norul legănat de pânze
plecând către nordu-ți păreai că te-ntorci


pal umbrisei macul roșu de pe buze
dintre alge negre împletisei mac
stelele căprui îți luceau în frunze
părul viu ca ploaia îl tăia un rac


munții fumegau bătrâna lor chemare
arcuindu-ți sânii ca un curcubeu
cu un crin de mare îți tăiai aorta
suflet tatuându-ți chipul unui zeu


melci de rouă se holbau a nălucire
la zeița albă-a câmpurilor de cleștar
ce plutea spre țări neauzite iar să vândă
fructe de măceș și boabe de muștar…