poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 646 .



Un romașcan redescoperă America
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Mushatin ]

2007-02-08  |     | 



Un romașcan redescoperă America

Dacă s-ar face o statistică a romașcanilor care au bătut meleagurile străinătății după 1989, locuitorii marilor orașe ar rămîne uimiți de numărul mare al provincialilor care au fost „afară”. Și, cu siguranță, ar spune că moldovenii s-au dus hai-hui ca să muncească. Nu și-ar închipui că mai sînt oameni care au plecat în Vest doar pentru a descoperi lumea libertății, a civilizației, oameni iscoditori de suflete, căutători de frumos. Unul dintre aceștia, suflet neastîmpărat, este Dan Dimitriu.
Îl știe tot tîrgul Romanului. Masiv, bonom, încărunțit, fire boemă, Dan Dimitriu a crescut prin și între cărți. A rămas celebru anticariatul tatălui său, adevărat templu de cultură, cunoscută a fost tristețea lui Dan atunci cînd a fost nevoit să închidă prăvălia cu minuni. A visat de cînd era adolescent să vadă cu ochii lui ceea ce citise prin cărți. Și, mai ales, să simtă pulsul lumilor cunoscute doar din fotografii. Printre vise, în lume - America. Dacă cineva i-ar fi spus că, într-o zi, dorința lui va prinde viață, ar fi rîs neîncrezător, dar ar fi păstrat speranța. După ’89 a cunoscut cîțiva oameni din Piatra Neamț, croiți după sufletul său. Cunoștințele i-au devenit prieteni, după crezul său: prietenii sînt mai presus decît banii, femeile și interesele. A fost invitat de către aceștia în State, de cinci ori. Povestea în care Dan Dimitriu a redescoperit America, spusă de el însuși, cu priviri nostalgice, în cele ce urmează.

Civilizația străzii

Acel periplu a început pe aeroportul din Otopeni. Dan spune că a sesizat, pentru prima oară de cînd călătorește, o schimbare în comportamentul vameșilor și a celor de la Poliția de frontieră. Dispăruse rigiditatea, nepăsarea, se simțea tratat ca un om. Zborul din București pînă la New York a durat aproape 10 ore, cu escală la Amsterdam. În State a fost întîmpinat de prietenii săi și, după o scurtă odihnă, a ieșit pe străzi, dornic să resimtă pulsul vieții americane. Și a redescoperit aceeași lume pe care o mai văzuse. Conglomerat de seminții, New York-ul respectă regulile valabile pe întreg teritoriul Statelor Unite. Ești pe deplin liber dacă nu deranjezi pe cei din jur. Nimănui nu-i pasă cum ești îmbrăcat, ce tunsoare ai, dacă fumezi pipă sau dacă vorbești de unul singur. Intimitatea este respectată cu sfințenie. Un bărbat i se poate adresa altuia, chiar dacă nu-l cunoaște, dar nu poate face asta cu o femeie, chiar dacă ar vrea numai să o întrebe unde vine cutare stradă. De altfel, în State cea mai mare insultă este să întrebi pe cineva, chiar dacă îl cunoști, cu ce se ocupă și ce salariu are. Civilizația americană se face simțită la fiecare colț de stradă, fie numai și prin prezența telefoanelor – care, obligatoriu, funcționează – și a coșurilor de gunoi. Sau, fapt uimitor pentru un român, autobuzele opresc la primul semn pe care îl face o femeie cu copil, un bătrîn sau un handicapat, chiar dacă nu este stație în respectivul loc. Mai mult, șoferul coboară și ajută persoana să urce. Spre deosebire de ceea ce se vede în filme, americanii din Big Apple nu se grăbesc, nu circulă ca nebunii cu mașinile. Regulile de circulaþie sînt strict respectate, pentru că acolo depășirea de viteză se lasă cu arestare. De fapt, Dan a constatat că americanii se grăbesc încet, după dictonul „take it easy”. Motivul este că, avînd cultul muncii bine făcute, americanii nu concep să facă treaba de mîntuială, astfel încît să vină altcineva după ei ca să definitiveze lucrul. Alt semn de civilizație este respectul față de semeni. Românii au cunoscut, decenii în șir, coada, dar, de cele mai multe ori nu au respectat-o. Poate și din cauză că se temeau că nu vor mai „prinde” ceea ce se oferea. Dar și americanii stau la coadă, chiar și la autobuz. Dacă cineva se bagă în față nu este admonestat, ca la noi. Americanii consideră ori că omul este foarte grăbit, are un motiv serios, deci trebuie înțeles, ori e prost crescut și atunci nu are rost să-i faci educație.
Sfințenia muncii și a bucatelor
Americanii au un adevărat cult pentru muncă. În State nu este o rușine să speli vasele într-un restaurant, să lustruiești mașinile la stațiile de benzină sau să mături strada, chiar dacă soarta te-a coborît, vremelnic poate, din funcția la care ai avut acces, doctor în ștințe fiind. Compatrioții îi privesc cu simpatie și respect pe cei care au avut puterea să suporte decăderea. Deși beneficiază de ajutoare sociale care le permit să nu ducă grija hranei, a chiriei și a îmbrăcăminții, nord-americanii lucrează ca să poată trăi mai bine. Dorința de bunăstare este atît de adînc înrădăcinată în conștința lor încît au două sau chiar trei slujbe. Muncesc cît pot, chiar dacă uneori își neglijează familia. La ei a apărut cuvîntul workoholic, destinat a numi pe cei dependenți de muncă. Americanul nu se sfiește și nu este prea deranjat să plece din localitatea unde, de pildă, a trăit 20 de ani, spre alte meleaguri, pentru că, la mii de mile distanță a obținut o slujbă mai bună. Și obiceiul acesta își are începutul pe vremea cuceririi Vestului, cînd americanii își biciau caii, zi și noapte, pentru a ajunge într-un loc unde să întemeieze o gospodărie. Acest obicei a continuat, tragic, în perioada marii crize economice. Milioane de americani au murit atunci de foame, la propriu, dar mult mai multe milioane și-au încărcat calabalîcul în camioneta hodorogită, au cocoțat deasupra bagajelor copiii și cîinele, au încuiat ușa casei și au pornit să străbate sute sau mii de kilometri pentru a munci și a supraviețui. Nu au întins mîna nici atunci și nici acum nu o fac decît foarte discret, oferind trecătorilor mici recitaluri instrumentale sau vocale. L-am întrebat pe Dan ce ar fi ca în România cei care nu au de lucru să primească un ajutor social care să le fie suficient pentru un trai decent. Bărbatul care este îndrăgostit de civilizația din State și, mai ales, de libertatea de acolo, a zîmbit trist și a clătinat din cap, fără cuvinte. Mai au un obicei americanii. Atunci cînd duc la bun sfîrșit o treabă se mîndresc cu ea, nu suferă de modestie, pentru că ei apreciază orice muncă, indiferent de volumul, ușurința sau greutatea acesteia. De aceea - și acest lucru constituie un motiv pentru care oamenii din State - au un adevărat cult al mesei. Mai este un motiv pentru cinstirea bucatelor, mai vechi, tot de pe vremea colonizării pămînturilor aflate dincolo de Munții Stîncoși. Pe atunci, după ce desțelenise cu trudă preerile, a trebuit să își apere porumbul cules cu rifle-ul agățat pe peretele casei alcătuită din trunchiuri de fag sau stejar. Au cunoscut gustul pîinii udate cu sudoare și sînge. De aceea, dacă îi ești oaspete, un american te va invita prima dată la masă. "I buy you a free meal", adică "îți plătesc o masă", spune urmașul coloniștilor englezi. Dan iar surîde trist, pentru că, se știe, românul nostru te primește în ospeție oferindu-ți un pahar sau mai multe de rachiu sau vin.
Protejarea culturii unei tinere națiuni
În luna cît a stat la NewYork, Dan a vizitat obiective turistice, atît cît i-a permis timpul. A rămas uimit de felul în care americanii, deși un popor tînăr, cu o istorie pe măsura vîrstei, își conservă bunurile culturale. Locurile care poartă semnificații istorice sînt venerate. A vizitat enorma sală în care se făcea trierea imigranților veniți de peste ocean în speranța unui trai mai bun. A urcat pe terasa Empire State Building, contemplînd metropola de la înălțime. A fost la lansarea ultimei serii din „Războiul stelelor”, s-a uimit de statuile de ceară din muzeul doamnei Tussaud, a admirat capodoperele găzduite de Metropolitan Museum, instituție pe care, spune Dan, dacă vrei să o vizitezi în tihnă, îți trebuie o săptămînă. L-au dus pașii prin Times Square și prin Piața Rockefeller, unde, în fiecare an, de Crăciun, se aprind luminile celebrului brad. Între vizitarea dinozaurilor de la Muzeul de zoologie și a Domnișoarei Pogany de la Modern Art Museum, Dan a colindat magazinele Versace, Gucci, Armani, Puma și Nike. Un moment emoționant a fost atunci cînd a ajuns la Ground Zero - punctul Zero - locul unde s-au aflat cele două turnuri gemene. Avînd sprijinul unui prieten, a intrat în holul Bursei din New York, unde se află amplasată macheta celor șapte turnuri care se vor înălța alături de locul Gemenilor. La fel de emoționat a fost atunci cînd a aprins o lumînare în Central Park Ouest, acolo unde a fost ucis John Lennon. Dar nimic, povestește Dan, nu se compară cu ceea ce a simțit atunci cînd a vizitat Statuia Libertății. „Pentru mine, Statuia Libertății este punctul de început al unei noi ere pentru conștința mea ca om, locul din care începe garantarea adevăratei libertăți”, a spus romașcanul Dan Dimitriu.
Comunitatea românească din NewYork este foarte unită. Stabiliți în State de zeci de ani sau noi rezidenți, românii se adună fie la Romanian Church - Biserica românească - fie, mai des, la restaurantele cu specific natal. Și sînt destule, printre ele numărîndu-se „Casa română”, „Armony”, „Transilvania” și „Europa”. Conaționalii noștri sînt la curent cu ceea ce se întîmplă în țară, recepționează Antena 1, Pro TV, Realitatea TV și TVRi. Oricum, atunci cînd sosește un vizitator din țară sînt curioși să audă noutăți și păreri spuse neoficial. Și aici funcționează spiritul american, nu se năpustesc cu întrebări asupra musafirului, îi respectă intimitatea.
În perioada cît a stat la New York, Dan a făcut o excursie la Miami. Timp de șapte zile, din goana mașinii, romașcanul s-a bucurat de peisajele Coastei de Est. De-a lungul drumului a re-cunoscut civilizația americană. Pe autostradă, din zece în zece kilometri se află moteluri, dotate cu tot confortul necesar: restaurante, săli de igienă, magazine. După prima lună petrecută în State, Dan Dimitriu a plecat pentru 20 de zile în ceea ce el - și o lume întreagă - numește Paradisul pe pămînt: Caraibe. După un periplu în Puerto Rico și Jamaica, Dan a revenit la New York, unde a mai stat două săptămîni. Apoi și-a luat rămas bun de la prieteni și a urcat scara avionului care l-a adus în țară. Cu stilul de viață american în conștiință și cu speranța de a mai apuca să-i vadă pe români că cinstesc munca cea adevărată și dulceața comportamentului liber dar civilizat.

.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!