am consecvența compostorului metalic
hârtiei perforez călătorii
și norii – frunții mele pălării –
mi-ascund ca unui ovreiaș zulufii

nu am brodat albastrul în stindarde
nici stele mincinoase – nu-s european!
mi-e visul buletin: eu sunt cârțan
plecat la rai pe jos – să îi văd stâlpul

*

abia acum mi-e foame de zăpadă
cartofilor li s-a furat pământul
și miruit dar dezbrăcat în gândul
am rușinat de goliciunea mea ăst soare

am astupat guri de fântâni cu pielea
vânatului ucis la adăpat
și-n libertatea lor am îngropat
părinții morți uscați în podul casei

*

ianuarie înmugurește – minte gerul!
vor degera eroii dar la noapte
prostimea umple aerul de șoapte
crezând în focul rugilor aprins

râd pietrele în caldarm și râde gardul
burlanele bălesc isteric brumă
tu stârpitură fără unghii late – glumă!
a celor colivite din semințe

*

înalță dom’ din gură cerșetorii:
procesiune-a brazilor – detest crăciunul!
aș bate clopotul ruinelor cu tunul
să surp scărița cerului-ureche

cu flori de gheață vămilor colind
pe geamul inimii suflarea mea vă scrie
felicitări: Mulți Ani, Copilărie!
a speciei cu dumnezeu-maimuță