pe cearceaful dorinței
ne lipim trupurile
mergem acasă
dar foamea de noi ne găsește repede
inimi pe cruci libere
fără timp
cu joaca împletită în palme

cerul tău e oglinda
în care-mi spăl pasul
iertare umplută de gândul sfinx
cu tăcerile tale
vorbirile tale
puncte pe însetarea luminii

capătul iubirii noastre se prinde
în glasul atingerii mim
văd cum se scurg lacrimile clipei
pe-o coală de timp
ce poartă semnătura farmecului tău
unduire de iele
în dansul nebuniei de-a fi
doar o dată

sărut
razele tale sunt compuse din uimire
atingerea ta
duce visul în clocotul vulcanilor
cu care universul se trezește dimineața
descuiat într-o vrabie
îmbrățișare
ecou ce face magia
întrebare fără semne de punctuație
la capătul frazei de-a fi
împreună

te iubesc
așa cum șoptesc și tăcerile