între acești câini de frumos
mi-am scuturat puricii de pe os
și i-am făcut insomniei cușcă
dându-mi cuvintele de dușcă

ia fă-te spre mine mitocondritule
ia metilează-ți gâtul spălăcitule
poate pe esofag ți-au rămas
versuri sau resturi de glas

limba ta îmi va fi preș la ușă
inima ta va fi inimii mele căpușă
și din lătrat te voi scuipa cu năduf
- ce oameni de nimic! uf!