poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1507 .



Febra
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Munch ]

2009-04-09  |     | 



O mie de mâini au lucrat la groaza mea, și ea a crescut dintr-un loc uitat de Dumnezeu
într-un oraș, un oraș mare în care se petrec lucruri inefabile.
Ea a crescut în tot acest răstimp si mi-a furat liniștitul verde din simțirea mea,
verde ce azi nimic nu mai poartă în el. Deja pe-acasă creștea ea
și au apărut case și străzi din temătoarele ore ce acolo s-au scurs.
Era perioada din an în care copacii din oraș sunt goi și desfrunziți și lipsiți de toamnă,
căci străzile arzânde, dilatate de căldură, nu vor să se sfârșească
și te plimbi printre mirosuri ca prin multe, triste odăi.

Aici sunt din nou, după o perioada lungă, lată și grea,
o perioadă cu care se sfârșește din nou un fel de viitor pentru mine,
un viitor consumat nu cu trăire și patos, ci cu chin,
până s-a consumat de tot, s-a dizolvat complet.
Și chiar de ar veni EA la mine cu cea mai deschisă și pură inimă
și s-ar destăinui în fața mea până dincolo de stele, și m-ar suporta
acolo unde eu nu mă mai suport și devin greoi și țeapăn, și ar păstra direcția pură, negreșită
spre sufletul meu, chiar de i-aș străpunge și frânge de atâtea ori raza dragostei ei
cu densitatea și mâlul mlaștinilor mele subterane -: tot aș găsi (de acest lucru sunt acum convins)
o cale de a o îndepărta, de a o închide într-un spațiu vid și lipsit de simțire,
astfel încât s-ar veșteji și coji asemeni unui fruct preacopt și groaznic de putred ...

O, cum era asta una: să respiri parfumul teilor, să asculți liniștea parcului -,
dintr-odată să ne uităm unul într-altul și să ne minunăm până aproape de zâmbet!
Și noaptea, ea să ne rămână, lin dezamăgind, noaptea,
când vântul plin de spațiile lumii ne mistuie fața . . .

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!