poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ ăștia care nu au murit, bătrâne nichita, îmbătrânim la fiecare aniversare a ta
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-02-28 | | oricum ar fi: rolul muzei desprinse din praf și-a îndesat în bagajele sale urcate pe spinarea translucidă a catârilor tot ceea ce gândul său cântăreț îl îndemna să armonizeze în arta de-a comerțul pe care o deprinsese de la o muză călătoare n-a știut niciodată dacă a fost muza călătoriilor sau aceea a comerțului a ascultat plictisit spusele ei n-a fost capabil să pătrundă sentimentul ascuns în cuvintele ei s-a mulțumit doar cu coaja vorbelor și a câștigului oricum ar fi: rotunjimea cetății văzute de afară era un marchitan din tată în fiu iar muza îl îndemnase să țină râul de-acolo avea să-i vină câștigul i se păruse atunci un sfat inutil toți negustorii din cetatea splendorilor își găseau drumul de-a lungul râului și el la fel își purta caravana alături de apa învolburată sau liniștită depinde de sens depinde de virajele strânse ale călcâiului său de implicațiile virgine ale privirilor suspendate oricum ar fi: suspinul dezlipirii inevitabile nu era la fel ca tatăl său ca bunicul său ca toți cei din neamul său și știa asta se resemnase cu sine cu spărturile sorții și așteptase muza ea venise și-i spusese mergi de-a lungul râului numai de-a lungul râului mereu să vezi unda urechile tale să audă permanent curgerea mâinile tale să fie udate de stropii trecutului viitorului niciodată de-ai prezentului între joc: speranța că lucrurile ar sta astfel și din nou palmele sale n-au știut cuvintele trebuie mângâiate sau lovite era un marchitan și făcea negoț chiar și cu ele dincolo de el fără să vrea râul și l-a făcut fiu era fiul apei al vântului cascadele și podurile îi râdeau și-i transmiteau complimente arborii apei și rădăcinile lor îi împleteau cântece verzi și-apoi lucrurile și-au regăsit adevăratul haos ele s-au așezat într-o ordine imposibil de numit dezordine ierarhie clasificare creație trecut viitor fugea de sine s-a întrebat aceasta de numeroase ori oricum ar fi: așezarea într-o abstractă măsură în susul râului în josul lui altădată iar mărfurile lui închise în lăzi îndesate în saci erau tot mai des transmutate în praf de stele fluturii nu-l mai părăseau atât de repede și-și schimbau aripile cu ale lui iar el zbura din ce în ce mai des dinspre izvoare spre marea întregită cu orizontul avea întotdeauna un punct fix el îl identifica cu prezentul clipei trecute așa îi spusese muza acum își aducea aminte foarte bine că ea plecase ținând firul apei simultan spre cele două înțelesuri oricum ar fi întotdeauna: o primă necesitate vreți diamante împănate cu vorbe negocia el cu cei din sus? sau poate scoarță de copac acoperit de palme îndrăgostite? margini de lumi încântate de sine? își oprea caravana acolo unde sclipirile apei deveneau îndrăgostite unde vorba stropilor semăna cu floarea de colț catârii săi căpătau culori translucide și surâsuri înțelepte și dădeau răbdători din psalmii rumegați marchitanul își lăsa boccelele nepăzite cine ar fi putut să jefuiască mirajele scuturate de nisip banchizele prinse de grumaz geamătul ferestrelor luminate? hoții ar fi trebuit să fie iubiți ai lunii iar cei mai scunzi să cunoască freamătul ierburilor exotice oricum ar fi: verificarea de rutină a emoțiilor și-și vedea mai departe de concubinajele sale cu acei marcați de semne cu aceia care sorbeau oscilațiile mucegaiurilor sacre cu aceia în care putea să caute adăpostul dinspre dimineață simple camere cu pereți de chirpici din praf de alabastru de marmură de aur de lapislazuli le vedea fețele ridate de efortul veritabil al acceptării desprinderii toți ar fi vrut și îl rugau să rămână la nesfârșit cu ei catârii ar fi fost în armonie cu versificația incantațiilor pânza baloturilor sale s-ar fi acomodat perfect cu jertfele era un pământ adăpostit de un cot al râului și într-o latură fixată în trei unghiuri albastre îndreptate spre posibila căutare a eurilor fusese înălțat un sanctuar acolo se făceau acele jertfe acomodate la rândul lor cu ruptura cantabilității mieroase între joc: speranța că lucrurile ar sta astfel dar el pleca mai departe spre alte zări induse constant în discursul muzei disjuncte și vindea mai sus pe râu în apropierea senzației umede devenise instantaneu suflet mal și deprindea echilibrul dintre regnuri fără osteneală doar uneori pe la orele mirate de credință se lăsa pradă superioarei pantomime a delăsării muza nu lăsa pe nimeni să înțeleagă altceva oricum ar fi întotdeauna: a doua necesitate marchitanul vindea acolo șiruri uscate de confuzii sticle de jad pline cu miracolele întrupării roți cu spițele prinse în majoritatea încheieturilor limbii și inevitabil discursurile sale prindeau pietrele râului ce-ați spune de coborârea aceasta printre fragmentele concrete? dar contopirea aceasta dintre strigăt și dilatare? orice-ați crede totuși scatiul de foc moare în fiecare palmă și apare mereu o lege insațiabilă pentru a-l explica aici în acest loc nu se mai poate folosi timpul trecut este un permanent viitor iar urmele altarelor s-au dizolvat oricum ar fi: nesfârșitul sens dat celor ce-au fost la fel și acelea ale jertfelor uneori scoate el clandestin câte una își spune poate mai sus pe râu sunt la mare căutare negocierile răsar din loc în loc și se dezbracă catârii și pânza desagilor palmele sale și gura sa legală nu mai plătesc aici taxe pentru intenția sprintenelii prinderii de frânghiile șuierătoare ale râului îndreptare plecarea mai sus pe cursul râului era o altă afacere de familie acolo singur pe un singur catâr tânăr cu un singur coș de răchită înflorită prima dată nu mai multe singurătăți în susul râului nu muza dar cine? folosirea oricărui timp este de prisos și nici nu mai bănuiește ce poate vinde acolo |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate