Aseară ți-am văzut fața hidoasă
pe sticla televizorului
pe fruntea ridată îți curgea o transpirație sleioasă
făceai tot aceeași reclamă tâmpită lungă de 2 ore
pentru a învăța telespectatorii
cum se facă un nod la o ,, cravată roșie’’
un râs ironic îmi fulgeră fața până în stern
mușc cu dinții buzele să-mi simt durerea
crezând ca totul este vreo iluzie sau un vis neterminat
realul însă îmi palpează substanța cenușie
îngrozit arunc tv-ul pe fereastră
mâinile tale îmi puse deja cătușele
nu ți-ai pierdut nicidecum dexteritatea
o gravitație inexplicabilă mă smulge pe geam
în cădere pentru o clipă mi-am văzut îngerul
care râdea foarte sarcastic
la reclama care lansa pe piața modernă
și revoluționară descoperirea;
,,inelului din plastic''