pe strada azilului sunt copaci prăfoși
cu frunze zburlite pe crăcile reci
și lampadare înfipte-n poteci
pentru oamenii zdrențuiți și bărboși

pe strada azilului nu-i nici un birt
numai un chioșc într-un gang, cu de toate
de acolo care cine poate
își ia ca să bea singur spirt

și spre dimineață, beți și albaștri
nebunii ies străvezii din tranșee
minunați precum calea lactee
și însingurați ca niște aștri