Cantecul trist, nepamantesc ii vuia in toata fiinta.
Nici macar nu stia ce si cum,
Doar il simtea tremurandu-l.
Fiori reci agale-i curgeau pe sira spinarii,
Sunetele mute ii galopau turmele de ganduri cum bestiile dormice de joaca vanatul.
Intrebari, mult prea scurte(nici macar din doua cuvinte intregi) urmate de puncte, ii secerau mintea lasandu-se intelese doar in desupt chinuind constientul.
Parca-i vine a rade, parca a plange…
Dar rasul de ce.. plansul de ce?…
Nu stie…
Doar simte ceva si n-are cuvinte…
Soapte incinse, de-undeva de departe, starnesc doar un alt vuiet…
Ganduri si simturi isi plang sau isi rad, se plang sau se rad, sau… simplu… doar plang sau doar rad intr-o simfonie nebuna…
Indrazneste a lega o rugaciune…
La cine?
La ce?…
Doar se roaga… Nu stie nici macar pentru ce…
E silit sa asculte, de-i place ‘au nu, cantece vechi, cantece mute, triste si multe…
E nevoit sa danseze….

06.03.2006