poeziile au nume
doar pentru orbi

intrați în pielea cuvintelor create
și pătrundeți-vă de sens
până când
sentimentele exprimate pulsează
tâmplelor
căldura inteligentă
a ochilor
ce abia încep să vă deschidă

nările freamătă
inima lovește coastele întocmai
limbii unui clopot în furtună
buzele se usucă
cerul gurii devine greu
sprâncenele își strâng pânzele
și totul în jur își suprimă
dimensiunea
atingerea fiind o încrâncenare
a infinitelor forme ale durerii

nu este boală
spaimă
iluzie
un delir numai al setei de liniște
primitivă
cavernoasă
unica în stare să potolească
tulburătoarea încăierare a nervilor
cu focul

să vă treziți pe bărci de puf
de-ar curge păsărilor zborul
pe fruntea
voastră
ocenită
să zacă lumea-n drog trântită
doar voi
să beți
să beți
să beți

nu mai strigați pe nume versul
e viața voastră – n-o vedeți!