moțăiam lângă foc toropit de culoare
ca un melc prelungind lumea sa nevăzută
cerb sălbatic în os mi-alerga printre oase
trecători căutând într-un pântec de ciută

poate cumpăna lunii poate doar amorțirea
m-au făcut să îmi pară că mai sare un cerb
mi-a tăiat sub copita înmuiată în sânge
fericiri de cuvinte descompuse din verb

s-a-ntâmplat s-a pornit cea din urmă minune
orice astru pălea: străluceau licuricii
am strigat despărțindu-mi în silabe spinarea
lume, taci! este noaptea când nu-nțeapă aricii