poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 6043 .



Ceas-rău
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [George_Cosbuc ]

2005-11-11  |     |  Înscris în bibliotecă de Valeria Pintea



Baladă

Pe când clopotul de sară
Sună lung și legănat
La biserica din sat,
Nina șade-n prag afară
Și-ascultând cum bate rară
Boarea-n crengile de fag,
Fata toarce; stând pe prag
Fata toarce;
Plinul fus ușor se-ntoarce
Pe sub degete cu drag.
N-are Nina scumpă salbă,
Nici înauriți cercei,
Că-s săraci părinții ei, -
Dar ea are față albă,
Ca tăiată-n flori de nalbă,
Oblu trup ca bradu-n plai
Ea mai are; păr bălai
Ea mai are.
Și-apoi doi ochi, pentru care
Doua-mpărății să dai!
Blândă ea, ca faptul sării,
Vara când e cer senin,
Visator, cu un suspin,
Ea privește-n latul zării
Cum, din negrul depărtării,
Vine-un nor, privind la nor
Nina cântă; cu mult dor
Nina cântă,
Și-a ei gene tainic zvântă
Picurii din preajma lor.
Dar pe loc ea schimbă glasul
Și silește zâmbet plin
Căci aude pas vecin;
Bate-n casă șase ceasul,
Când s-oprește-n tindă pasul:
Lângă fata tinerea,
Mă-sa vine; lângă ea
Mă-sa vine.
Și-o întreabă cu suspine:
- “Ce-i cu tine, draga mea?!”
- “Nu-i riimic! răspunde fata,
Mamă dragă, nu-i nimic!
Pentru dragosti de voinic,
Gata-i sapa și lopata
Și făcliile stau gata,
Căci o jale-ncetișor
Îmi tot vine; negru dor
Îmi tot vine
Și gândesc cum c-ar fi bine,
Mamă dragă, eu să mor!”
Fata zice și zâmbește,
Mă-sa greu a tresărit:
- “Vai de mine! Ce-ai grăit?
Draga mamei, ce-ți lipsește?
Taci, că vraja te pândește
Cu păcat, de capul tău
Să se lege; cu ceas-rău
Să se lege;
Nu-l chema, că te-nțelege!
Ne ferească Dumnezeu!”
- “Ceasul-rău - fata suspină -
Unde-i, mamă, ceasul-rău?
Bun și drept e Dumnezeu,
Dar la toate-s eu de vină!”
Zice Nina și deșdină
Din bălaiul păr buclat
Roze două; a sfărmat
Roze două,
Și-n potop întreg de rouă
Ochii ei i s-au scăldat.
- “Oh, tu știi de bună seamă,
Că din suflet îl iubesc
Și tu știi că pătimesc
Pentru Sandru, dragă mamă!
Cât de cu iubiri mă cheamă
Sufletul, să mi-l fac steag
Pentru Sandru: câte trag
Pentru Sandru!
El abia-i un copilandru,
Vai, dar cât îmi e de drag!
Când în sat pornește hora,
El mă jură p-un inel,
Să-mi țin ochii tot la el -
Și, ca fratele și sora,
Noi în ciuda tuturora
Stăm cu glume, râzători
Până-n noapte; și din zori
Până-n noapte,
Purtăm vorbe tot în șoapte -
Nu mi-l las, să mă omori!
Vai, ș-aseară-n șezătoare
El de mine s-a ferit,
Mamă! Parcă-i otrăvit,
Ori drăguță alta are!
Tot râdea cu fiecare,
Numai mie nu-mi râdea
Vesel dansul; povestea
Vesel dânsul,
Pe când mie-n taină plânsul
Brâu din inimă-mi rupea.
Tot așa o seară-ntreagă
Numai cu străine-a stat
Și făcea cu ele sfat, -
Și da semne să-nțeleagă
Că lui Nina nu i-e dragă!
Iar eu, mamă, suspinând
Stam pe laiț; tremurând
Stam pe laiț,
Mai la foc, mai la opaiț
Ochilor de lucru dând.
Dar dușmancele-s, măicuță,
Tot dușmance cum văd eu;
Căci știind necazul meu,
Mi-a zis Fira lui Sulcină:
“Ce ți-ai pus de gând tu, Nină?
Poate-n râs te-a supărat
Sandru doară? te-a lăsat
Sandru doară?
De, dar taci tu, surioară,
Că mai sunt feciori în sat.”
Oh, și Sandru, Doamne sfinte!
El care de alte dăți,
Ar fi smicurit bucăți
P-acel om cu-așa cuvinte,
Tot râdea ca scos din minte
Și-n batjocură privea
Lung la mine; ochi ținea
Lung la mine
Și cotind fete străine,
Pricină de râs făcea.
Mamă, pentru ce se ține
Sandru chiar așa-nținat?
Știu că nu-i el de-mpărat!
De ce-și bate joc de mine?
Dacă-i place oarecine,
Mai frumoasă de-a dorit,
Lasí să-i placă; de-i orbit
Lasí să-i placă,
Dar, de-am fost fată săracă,
Pentru ce m-a amăgit?
Așa-i mamă oare-n țară,
Tot așa-i în orice loc?
Dragostea-i numai de joc?
Sunt sătulă de joc dară!”
Și plângea cu jale-amară
Și ținea privirea-n jos
Tot întruna; dureros
Tot întruna
Vărsa lacrimi, pe când luna
Răsărea de dup-un dos.
- “Bată-l crucea, că s-arată!
Vai de mine! ceasul-rău!
Ne ferească Dumnezeu!”
Strigă mă-sa-nspăimântată,
Și privește lung la fată,
Lung, căci fata-ngălbenea
Tot mai tare; ea strângea
Tot mai tare
Pumnii săi; mă-sa-n rugare
Pe toți sfinții miluia.
Dar copila hohotește;
Lasă caier, lasă fus.
Veselă s-aruncă-n sus
Și tot cântă și horește
Și la mă-sa lung privește.
- “Hei, pe mine m-au hrănit
Ceasuri-rele; m-au iubit
Ceasuri-rele...”
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Pentru doruri tinerele,
Multe fete-au nebunit!

.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!