E seară și pădurea doarme înghețată
Pământul doarme îmbrăcat în alb veșmânt
Și liniște se lasă deodată
O liniște profundă...de mormânt

Un singur om de mult timp nu mai doarme
E-o mamă ce-șsi așteaptă-un fiu
Care-a plecat înca copil la arme
Și ea se roagă să se-ntoarcă viu

E cel mai mic dintre-ai săi frați
Și unicul rămas în viață,poate
Caci ceilalti doi au căzut morți
Apărându-și țara cu dreptate

O noapte-ntreagă s-a rugat măicuța
Ca fiul său să vină-acasă mândru
Dar dimineața...i-aduce poștărița
O scrisoare maronie...și cu un colț nergu!