Cat de gratios iti lasi amintirile
sa-mi picure potir sufletul
cand din clepsidra uimirii tale
curg raurile iertarii ,
cat de minunata este tresarirea ta
la sfintirea campiilor cu flori albe ,
cand padurile zambesc poieni
si muntii in vai se astern ,
cat de magic iti rasfiri zambetele
peste intinsul clipelor
cand tremurul vantului iti aduce
taina respirand iubire !
...tu esti magie ,
simfonie cantata seara
la mangaierea lacrimilor cu
ruga din ceara !