las și eu batista asta aici, i-am zis fetei din zaț

cu glas tare, așa cum mai făceam uneori vara pe trotuare

cu căștile în urechi când la you’re my heart eu îngânam

you’re my soul. lumea râdea, uite așa am ajuns din subiect

de open seance membru de bază al cavalerilor mesei rotunde anonimi,

nici măcar nu te inventasem încă și emisferele laterale deschiseseră

deja ciocurile ca puii de cuc, să prindă cât mai multă carne de

odeletă, evident cu câteva incursiuni obraznice prin lenjeria ta de corp

și prin obiectele tale sanitare intime, atât cât sforăitul plictisiților

să arunce măgăreața pe deviații de sept, musculițe bețive și polipi.

desigur, în scurt timp totul s-a transformat într-o chestiune

neserioasă, într-un fel de bâlci de proporții amenințătoare,

de la mauri se ajunsese la dezbateri despre corectitudinea

politică a apelativului „african”, în fine, totul s-a terminat

cu un fiasco saltarello și am plecat cu gândurile vraiște, cine ar fi zis

că stephen graham are sânge de negru, cu tată defunct originar

din jamaica I keep it shining everywhere I go