mișcă-mă precum vântul suflă valurile mării
iar ea nu-l părăsește niciodată,
ține-mă, așa cum speranța leagănă tăcerea-n sânge
se pare, fiecare oră a zilei, a nopții se umple de tine,
clipele se cuprind
în liane
ochii mei se-mpletesc în ochii tăi, își spun: mai există zare, chiar dacă nu te uiți
la stele sau lună,
poate sunt prea bune sau oarbe, pentru tine
luna-n seara asta, iubite, înoată printre stele de parcă
mă țese-n pielea ta, aburindă

mă prefac adormită pe muntele roșu, în marea neagră
visez că sunt sare