tu ești atât de frumoasă și verde de la spate, cu irizații

metalice, ca un coupé de lumină divină, de parcă tot laptele

lumii ar fi fost cernut prin aripi de cărăbuși risipiți în jurul

coordonatelor tale de deplasare, cu o eroare de doi centimetri

de la zâmbetul tău larg ca viața și maxim jumătate de centimetru

de la săritul în sus de fericire, atunci când îți spun că iar am rămas fără

bani de țigări și că aș fi gata să cobor în mod repetet garda jos și să mă las

hărțuit de tine, ruginită și corozivă uneori după zile de ploaie și de vânt și

de puf de păpădii suflat pe la armături și peste amintirile impermeabile,

câte or mai fi rămas în marja celor 95 de ani de copyright asigurat

după care, hoașcă mică, să te ții bine, află că nu am uitat nimic,

praful și pulberea poate să se aleagă de nurii tăi, de munții și de dealurile

tale versace de poliester peste care ai presărat fond de ten în miezul verii,

de căsuțele tale de păpuși în care, într-o vineri seară va pătrunde prin al

patrulea perete, în aplauzele publicului, nimeni altul decât freddie krueger

miniatural din plumb, care tocmai se debarasase de jason voorhees și care

acum își deșira puloverul într-un ghem, la gura sobei, gata să își adjudece

întreg caimacul roz-fondant de pluș și de sclipici de curcubeu

tu ești atât de frumoasă și mie mi se pare atât de nedrept ca pe lumea

asta tu să mă ai numai pe mine, care excelez în a face rău, involuntar

și astral, un rău național și ancestral cu miros de pelin, de leurdă, și de

promisiune de izvor ascuns de unde necuratul răsare la cea mai mică

durere a ta de măseluță sau de antagonizare a sentimentelor care

ți-au fost hărăzite zodiacal. tu ești atât de frumoasă și ca să

te familiarizez cu ce urmează să ți se întâmple când vei rămâne

fără drept de imagine, de paștele ăsta zic să vedem capra cu

trei iezi versiunea horror, cu maia morgenstern. tu ești atât de

frumoasă, iar eu nu sunt celebru pentru acuratețea de a reda detaliile.