o clipă de neatenție și luna se dezlegase din roabă

și portocalie, ca un lampion stacojiu decolorat din

dragonul roșu, pornise la păscut pajiștile cerului.

tu, nepăsătoare, fiindcă nu poți fi implicat în babysittat

luna și să șezi totuși picior peste picior de ți se exhibă

pulpele pline și fosforescente, timp în care vorbești domol

la iphone din vârful poate celui mai pitoresc pisc de munte,

noaptea, și întrebi despre chestia aia și noi, adică

cine și cât durează, adică o zi, de la cât la cât

și pe urmă ce ar urma să facem dacă urmăm chestia

asta, păi și cu ce se ocupă până ai zis un DA hotărât,

darul cel mai hotărât rostit de cea mai narcotică bonă

care s-a aflat vreodată în imediata mea proximitate

am înțeles, și ai râs, cum ar veni. și ce trebuie să știu ca

să particip, ce tre să știu ca să primesc?

ți-a fugit păstorițo luna, ți-au fugit stelele-mioarele,

îți voi povesti în cele ce urmează despre barnevernet

și despre cât de ușor și de repede poți fi decăzută din drepturi

numai că pe când ne era lumea mai dragă ne traversează

un avion cu reacție, poate cel mai avion cu reacție care a trecut

vreodată pe deasupra capetelor noastre și se înfige fix în selena

noastră comunitară, eu mă prăbușesc în genunchi, înecat în lacrimi

numai ție nu îți pasă, îmi faci semn să te las câteva momente sau

clipe până când îți pleacă sms-ul, timp în care ești așteptată să te implici

numai că întârzierile în traficul de date dictate de ecranarea cu

aparat de zbor te împiedică încă o dată să fii contemporană cu

viața, să fii empatică și responsabilă așa cum ar trebui să fie un babysitter,

să mă ridici de pe jos și să mă întinzi pe genunchii tăi de care făcusem

deja vorbire, pieta din carpați... și pentru ce? bag mâna în foc că

nu era vorba decât despre încă o comandă online și despre neajunsurile

inerente și incompatibile uneori cu viața pe care le presupune curieratul rapid