lucrurile în care am crezut nu mai există. mă doare pielea

după fiecare reprezentație, pielea mea care și-a educat cuta

pe mijlocul piciorului, stofă sau supraelastică, după moft,

și pe torace și pe spate și mai ales în dreapta operațiilor de

apendicită și ulcer, cutele mele făcute la abur care emit

pretenții de serată sau de matineu și care duc tot greul precum

cerul din cairo, ținut albastru și întins de fiecare dintre cămilele

din caravană, și din iarmaroc și din bibliotecă, de zici că în străfundul

meu cineva joacă farmville cu dromaderi, moare unul și orizontul

te obligă să iei loc în carusel, crispat să aștepți al treilea cântat

de cocoș al muiezinului din vârful turnului, iar când zornăitul banilor îți

transmite că e al tău, că jackpot-ul e al tău, am să mă ridic și am

să strig că nu mai accept să fiu sodomizat de atâta cultură, am

fost multă vreme un culture junkie, iar acum mi-a venit sorocul și

agreez să nu mai întind coarda cu film la matineu și la prânz, vernisaj

la amiază și pe urmă spectacol de teatru și afterparty cu cercetători

independenți, cărora dacă le pun tom și jerry îmi zâmbesc cu înțeles

și mă întreabă de când știam că habermas intuise că nu va exista

episodul despre moartea lui tom, nu mai recunosc rolul terapeutic al

culturii, sunt atât de bolnav încât secretara și robotul telefonic sunt

setați să îi gonească pe toți cei care vor să îmi mai vândă parabole.

lucrurile în care am crezut au încetat să mai existe pentru mine,

îmi voi pune nădejdea fie în metrou, fie în îngerul meu negru, homosexual și

în primul rând urât mirositor, mazeppaul meu de ciocolată cu nas inestetic

însă atât de meridional încât unora li s-ar putea părea atrăgător.