În parcul ăsta intangibil ca ochii ce ți i-am sedus,
Simt liniștea dintr-o icoană ascunsă-n scorburi de apus.

Copacii zac duhnind a geruri , cu ramul alb snopit de iarnă,
Bocind tăcut fugitul verde și așteptându-l să se-ntoarnă.

Trec păsări gri de-nsigurare pe cerul ros de-anacolut,
Cu pasul catatonic circul spre descompusul meu trecut.

Secunde-n mantii translucide rămân cum stanele de piatră,
În parcul ăsta intangibil doar amintirea ta mă latră.

6.02.2023

Notă:
Elida este o specie a poeziei cu formă fixă, formată din opt versuri prin împerecherea a două versuri rimate, cu un total de patru astfel de strofe.(Tudor Cicu).