În mine e mereu o primăvară,
În lacrimi am narcise și lalele,
Mă bate vântul cu un dor de țară
Și am pe palme străluciri de stele.

Am ghioceii-n suflet și pe buze,
Averea toată îmi e doar iubirea,
Iubesc și nu accept să-ți ceri, iar, scuze,
Și-mi caut locu-n lume și menirea.

Tu îmi așezi cireșe la urechi
Și-mi desenezi pe buze doar mirare,
Aceleași sentimente noi și vechi,
Renasc și pier pe razele de soare.

Și ne surprinde, iar, un asfințit,
Curat și limpede ca o visare,
Mi-e glasul toamnă, tu surâzi grăbit,
Și-n iriși ai doar flori și stropi de mare.

Am un tablou cu flori nemaivăzute,
Îl țin pe noptieră-n loc de ceas,
Nu vreau să număr clipele pierdute,
Nici anii de ninsori, ce ne-au rămas.

Chiar dac-afară ninge în tăcere,
Mă-nveselește soarele din noi.
Un câmp de maci sclipește, sus, în stele
Și eu vreau primăvara înapoi.