ÃŽntr-o zi, poate, noi, vom avea un trecut,
Tu și eu, eu și tu, sună prea cunoscut,
Ne vom pierde în vise, evadând în culori,
Tu și eu și iubirea ce ne-nalță spre nori.

Într-o zi, îți voi fi crinul tău între flori,
Într-o rochie albă care să-ți dea fiori,
Amândoi și un cântec inedit de chitară,
Vom șopti jurăminte într-o seară de vară,

Vom trăi orice zi ca pe o odisee,
Eu voi fi cea mai fericită femeie,
Peste noi vor trece în zbor primăveri,
Vom aprinde luceferi în o mie de seri.

Într-o zi, toate acestea vor fi într-o zi.
Și până atunci oare cum vom iubi?
Azi mă pierd printre rime și printre tăceri,
Evadând din prezentul insipid ca și ieri.

Dorul nebun îmi umezește privirea,
Eu sunt o ciocârlie care-și cântă iubirea.