poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ ăștia care nu au murit, bătrâne nichita, îmbătrânim la fiecare aniversare a ta
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2022-11-05 | |
Dragostea e dintr-o stea rară, căci ea vine si coboară,
Fie că-o astepti de ea nu stii jale si durere, Nu te-ntreabă si-ți oferă,multă patimă si putere. Cât de mare este ea, că nu-i știi nici marginea, că te invie si răsare unde numai inima e mare, Ascultând secvențe rare ea îți este ca o floare, dintre toate soiurile lumii adunate pe petale. De la inceput cuvânt tu o sufli prin vânt,prin cânt, Nici cuvinte nu-i poți spune nelasând pe nimeni fără urme. Când vine ea ca și plecat și timpul țil-a răspicat, in pânza rară albastră care tu o intelegi valoare. O aperi cu săbii și foc ca să-i faci mai mare loc, in libertatea infinită mare să o stii căci ai sare. Preasărată si-ndulcită acră amară, odată ea iute tare, fiind ca găsirea rară, nu te lasă fara suflare. Așa vine ea la noi, la ce-i blânzi si la cei moi, așteptând-o odinioară , ți se arată pe piatră rară. Acel dar din nevăzduh,dându-i ințeles,ea nu s-a dus, ea a fost si ea există dându-ți viață fără risipă. Bucuria-i a noastră mare căci te inzestrează ea,fără să-i pui condiția, nu te roagă, nu te pune, să-i fii tu un rob anume, și nu-i dai cu nici un nume, nici măsura in de o vei gasi, numai așa o poți opri.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate