ploaia e la datorie,
spală și spală, dă cu mătura din stropi,
pune perdele la geam,
spală frunzele, copacii: prea multă culoare, să nu orbim,
conștiincioasă adoarme și iarba în brazdă, îi cântă pic pic, dormi adormi,
face totul ca la carte,
totul e trist și poetic,
pare un vis,
o alinare,
un șoșotit,

azi nu e nimic de făcut,
ploaia are grijă de toate,
mai bine să mă leg de ochii tăi: de ce sunt atât de senini
și atât de luminoși de parcă sunt discuri rupte din soare
setoși de cer întreabă cu insistența unui copil
și nu uită zmeul ce se-nalță pe vânt,
și surâd de parcă știu ceva ce vântul nu știe, ploaia nu simte
și eu nu văd,

astăzi plouă ca-n povești,
nu e nimic de făcut,
ploaia face absolut totul,
doar eu am să mă leg de ochii tăi: de ce sunt atât de senini