cerul din noaptea asta e verde
de parcă
întunericul hapsân
la trezirea dintr-un vis în altul
ne-a-nghițit inimile
să nască stele
fără frică
să guste cea mai de sus cădere
fără inimi
suntem galbeni
ca porumbul de pe marginea drumului,
în depărtare
striptueză iscusită, aurora boreală își aruncă hainele,
înmărmurită
o urmăresc,
tobele îi adună penele

ca o pasăre somnoroasă
cerul înroșit de-atâta noapte
se culcă pe crengi

sufletele se ocupă cu nimicuri