E tăcut
scrie și scrie
ca un soldat la datorie poetul de peste prut scrie
până ciripelele-i cântă sub geam despre buzele lui
ochii lui, părul,
brațile, vorba lui
până prutul leagănă frunzele toamnei
poartă pi api florili dalbi
până malul nu se mai vedi, nu se-audi,
nu se simti
până fioru-i se-neacă-n cuvinti

mama-l citești și ea: poetul de peste prut scrie ca la cărți
așa zic mamili
așa zic și eu: poetul de peste prut scrie ca nimeni altul di tăios
duios
dureros, ca nimeni altul di trist,
uneori simpatic di haios (ca un copil scriitor), alteori
cu tupeu, sarcastic ca oamenii mari
înțelept ca bătrânii din bătrâni

El scrie: ” nu e când vrei,
e când lucește-n soartă lumina cea de Dincolo-n fisură”

Indiferent de ce numiții critici zic/exagerează
fiecare poet ari cititorii lui
fiecare cititor ari poetul lui

oficial
sunt cititoarea poetului de peste prut
el esti poetul cititoarei de peste prut

tăcut și făcut (ca un melc) scrie, și
scrie
condamnat la poezie
trimiti visătorii în ghisare