cum putem să spunem nu războiului
când nu suntem încredințați nici de propriul sânge
nu știm cum să ne comportăm, nu știm să râdem
dar nici să plângem
nu ne mai putem îmbrățișa
suntem bolnavi, virtuali, infantili
mai bolnavi decât boala
pe o pantă a dezechilibrului
suntem stângaci ca niște copii crescuți numai cu vorbe fără rost,
fără să asculte măcar o pasăre
războiul nu vine cu primăvara
nu m-am gândit că voi spune asta,
dar numele meu este pace
îmi pare rău pentru prietenii mei,
pe care nu știu cum să-i ajut
am văzut o fotografie din Kiev cu o iarnă albastră
am văzut o grămadă de anotimpuri dar pe tine nu te-am văzut
inimă care se înmoaie
avem nevoie mai mult decât oricând de o apă curată.