viata e ca praful de pușcă bine comprimat

e de-ajuns un singur chibrit, bang, efect imediat, aruncă totul în aer
îi dai spațiu, lași de la tine, prea mult loc
n-ai să vezi zare de scânteie,

la fel, omul când suferă spiritul este constrâns
să se trezească
explodeze, străduiască
gata s-audă Persoana când geme, scâncește în plapumă

în durere, spiritul se bucură pe limba sa
și de ce nu s-ar bucura când are de muncă pentru
următorii o sută de ani
să dezgroape izvoarele
stârnească stelele (ca noaptea)
ori ca vântul
să legene valurile mării spre țărm