Din nou simt cum în suflet îmi intră primăvara
Venind cu tril de păsări pe susur de izvor.
Cu drag, din flori și versuri, eu i-am brodat tiara,
Iar ea-mi aprinse-n sânge al dragostei fior.

Așa-mi explic potopul de mii de sentimente
Ce m-au cuprins deodată prin calde răbufniri
Când te-am văzut timidă, fugind de complimente,
Ferindu-te de lume și lacome priviri.

De-atunci îmi ești tezaur... Mi-ai devenit lumină,
Un univers de vise, un țel al vieții-ntregi!
Trufașa ta prezență mi-e aură divină
Și-o hărăzire sfântă cum nu poți s-o-nțelegi,

Căci nu-mi ești doar iubită, ci un izvor de unde
Ce radiază-n cosmos lumini de primăveri.
Îmbătătoarea-ți ființă prin cuget îmi pătrunde
Și viața mi-o transformă în munți auriferi!

Cu ideale taine, adaugi arzăminte
La jugul poeziei ce cară frumuseți
Și dacă-ți laud viața, răspunzi cu-ndemnuri sfinte
Știind că viața-i scurtă și că n-ai zece vieți.

Dar fiindcă pentru mine tu mi-ești o simfonie,
Vreau s-o compun întreagă, cum meriți pe deplin ...
De-aceea, când scriu versuri, am presimțirea vie
Că vei trăi chiar veșnic prin pagini ce-ți închin!

Glen Ellyn, SUA - 18 martie 2020