Sorbeau lent din licoarea cu parfum de toamnă,
în liniștea amezii
tolăniți pe canapelele din cafeneaua metareală.
Un "five'o'clock" cu straie de domni,
deși fiecare dintre ei ar fi gustat
câte un pic de mizilic să își amintească...

În benzile desenate aș fi văzut
bule cu ideile ieșindu-le din cap,
dar acolo liniștea inimilor temperate,
a nărilor și buzelor suave,
a calmului citadin din cartierul înstăriților,
a amiezii unui om scăpat de la muncă
căutând un motiv pentru a se odihni,
îi făcea să pară pur și simplu firești,
în afara oricărei ordonări febrile
din intelectul vreunui sociolog retras...

Începea sordidul stand up lăuntric,
cât timp, noi și ei, ne studiam tăcuți
într-o ceață de quiproquo urban
deturnat în gâlceavă,
sfâșiind acest calm englezesc ritual
pentru un dram de balcanism tainic
în atmosfera invadată cu parfumul de toamnă din ceștile noastre...

Acolo a fost prima și singura pace
coborâtă din istovire și politețe
între umbrele copacilor
opriți eminescian să ne vadă...
să ne amintim...
să trăim...