Pe pământul alb din cale
Se văd urme de petale
Aruncate de prin zare
Curge lin șiroi de ploaie.

Frumusețea din natură ,
E cuprinsă în mister.
Farmecul lăsat de lună,
Stă, privind spre noi din cer .

O lumină albă ,
Stă pe cerul înnorat,
Un luceafăr , o petală ,
Mult e drumul de urmat .

Timpul pare că se scurge
Și urmează repetat
Lumea intr-un văl de sânge
Nu-nțeleg de ce-a oftat .

Omul simplu în tăcere
Luminat de-a lumii soartă
ÃŽngropat , plin de mistere
Caută cu dor o poartă .

Nu se poate renunța
La clipele cele mai grele
Fără vise , a lupta
Ăsta-i sensul vieții mele .