Ochii tăi, culoare-n gene,
boabe de cafea le coci,
geme sufletul în vene,
spadele, când le provoci.

Simțăminte răstignite
țipă-n liniștea din poză,
calci cu zborul pe redute,
cu pastelul tău de roză.

Râd luminile din soare,
când tabloul îți sărută,
cu privirea arzătoare

Primăvara chipu-ți cântă.
Și îți duci, mireasă,-n zare,
Anii, mărturii pe tâmplă.