din lumea de dincolo de soare,
în creștere,
nopțile reci
umplu cele o sută de cărți pe care
ar trebui să le citească fiecare
dintre noi,

lumina slabă mă poartă-n trecut,
aveam puține pe masă,
un abur subțire era semnul noii povești
în care iubirea putea substitui nume, întâmplări,
nu și persoane.

cine nu-și dorește în secret acea dragoste
de folos cântăreților,
războaie s-au pornit din mai puțin decât
pentru surâsul unei femei,
un vers face prăpăd unde cade.

ascult ce aduce vântul din nord,
nu semăn ziua, nu ar în câmp,
nu caut aur,
iau ce-i al meu și-mi trebuie rar
să mă rog.