Mi-e atât de mare dorul de tine,
Că-n jur totul pare anost,
Sunt ruptă, desprinsă de lume,
Plutesc indecisă și fără un rost.

Mi-e atât de mare setea de tine,
Ca unui deșert arid și secat,
Te-aș vrea un izvor care curge prin mine,
să pot să te sorb neîncetat!

Mi-e atăt de mare foamea de tine,
O foame tăcută, rapace, hulpavă,
Că nu aș putea să mă satur mai bine,
Decât, de aș curge prin tine ca lavă!

Mi-e dorul pe buze culoare,
Ce-ți desenează pe frunze conturul,
Mi-e toată iubirea o boare
Ce-ți mângâie trupul și părul.

Mi-e versul suspin și plăcere,
De-aduceri aminte fierbinți,
A clipelor, trecute ca o adiere,
Din nopțile mistuitoarelor dorinți!