Îți spun adio de pe acum
cât vara mai atârnă în fâșii prin pruni
și copiii încă-s uzi de scalda-n râu
iar verdele nu a ruginit la mine-n trup

Îți spun adio cum aș putea face altceva
se strâng culorile la umbra mea
murgii pasc amurgul mai la deal
și-o pasăre străveche îmi cântă din înalt

Am să trec tot mai rar prin mirările tale
voi foșni doar în bătăile pleoapei somnoroase
iluzia unei călătorii ne va duce în suburbii de sare
cu zeii neauziți hoinărind prin cristale

Îți spun adio cum nu am mai spus-o nimănui
niciodată s-a întâmplat deja în viața noastră
e timpul să ne pierdem
să ne spălăm îmbrăcăm unul pe altul
de parcă am fi morți unul pentru altul
e timpul să trecem fiecare în neființa celuilalt