asta înseamnă că hoardele de tătari
au intrat în biserici și au prădat tot
asta înseamnă că au ars toate pădurile în rusia
și că fobiile mele vor face coadă la ușa
vreunui spital albastru spălăcit

asta înseamnă
că voi scrie o poezie
matură și îngustă
critică și hormonală

asta înseamnă că nu voi mai fi un abonat orange
nu voi mai lipi fulgi de hârtie pe fereastră
nu voi mai folosi creionul dermatograf
pentru o linie perfecta
și nu voi mai aștepta să-ți treacă febra

asta înseamnă
că nu voi mai urmări cu gura căscată
felul în care cobori din mașină
intri la peco și iei ciocolată

asta înseamnă că nu te voi mai întreba dimineața
dacă reușim să mâncâm la oliva,
nu voi mai purta ștrampi colorați
roșii, albaștri, oranj
și nici căciulița
în care pot imita cea mai bună studentă la litere

asta
înseamnă că nu-mi vei mai spune bucuria mea
nu-mi vei mai duce paltoanele
la curățat

asta înseamnă că
analizele mele de sânge vor avea valori anormale
nu voi mai ști să ating, să sărut,
să chem

asta înseamnă
că voi deveni acel înger cu buza umflată
cum îmi zicea mama în copilărie
și te voi uita ușor și firesc
așa cum l-am uitat și pe cel care,
înaintea ta,
a fost un oricare altul







MEMORIA HIENEI, 2018