ți-aș extirpa genunchii de nu-s căzuți în rugă
să umbli fără oase în alergarea mării
să zici cuvânt de taină în tainița chemării
alcătuind cu grabă în sfera ta o fugă.
vitralii de-ntuneric tot risipind lumina
îndeamnă la uitare, îndeamnă la tăceri
și astăzi mai pe seară luăm cu toții cina
și mâine este astăzi și mâine este ieri.
e-o piesă ce se joacă de-o viață-n primul act
remunerând în clipe trudiri de-a trece anii
când timpul tot grăbește șuvoiul cataract
și mulți se pierd cu firea în sferă de pierzanii.
să fii iubit de vreme în a iubirii pace
cerșind și nebunia în sferele opace