poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1201 .



sfârșit de scrisoare
poezie [ ]
Colecţia: Poezii de dragoste

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [literesicifre ]

2015-08-20  |     | 



când am intrat
ne certam ca și cum am fi fost deja departe
moartea avea un gust ciudat
când ne mutăm aș vrea să discutăm
să-mi lași o vorbă așa cum îmi lași o carte ce ți-a plăcut
pe planeta Marte poate soarele sau Phobos, sau poate o scuturare întâmplătoare a ridicat un praf mărunt
tu fumezi în jur măslinii au înflorit
curcubeul la prânz atunci când a plouat peste acoperișurile încinse de iunie, sfârșit de iunie
și un abur ca un expir din palmele tale
(îmi imaginez un aurolac și punga plină de un aer de dezgust și fericire opacă)
la prânz curcubeul avea gustul tău
acum tu ai gustul lui ca și cum v-ați fi sărutat sau poate
chiar v-ați sărutat tu atingându-i ușor lobul urechii, apoi o parte a tulpinii inima, gâtul, ciudat tot timpul am văzut plămânii ca pe un
frunziș răsturnat, acum inima o văd ca pe-o sămânță, așa cum am văzut scoica din care-am mușcat
nu trebuia să zic asta, poate că tu nu ai vrut sau
ai vrut dar a fost prea târziu
mirosul de mare după ploaie, părul tău ud niciodată
nu mi-a plăcut la marginea perdelei, mă simt amestecat și confuz
nici înlăuntru, nici înafară, lanul de grâu, pulovărul tău, paharul din care ai băut și vântul o bătaie articulată de aripi, ținându-ți mâna la gură ca și cum ai fi vrut să spui ceva, dar în schimb ai tăcut, fumul întinzând rădăcini
ne privim ca într-un soare descompus la mii de ani depărtare lipiți, respirând prin același trup

te-am iubit din prima clipă când ți-am atins buzele pline de sare

sub copacii sub care ne-am sărutat este noapte acum
nici complet spart, dar nici neînceput


.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!