poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1370 .



o părăsire
poezie [ ]
a.

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [literesicifre ]

2015-04-15  |     | 



în fundal o linie verde
și aburi de cafea, o foaie albă cu rânduri dictando
și-o poveste
ca orice altă poveste

adevărul, un ecran negreu lăsând ca o picătură de sânge dunga s-alunece
despre moarte nu se vorbește cu tunete
cel mai mult se tace
uneori cu frânturi

un halat alb se strecoară să-mi susure adevărul celor din urmă secunde
dar el încă mă poartă de mână, tablă încinsă și piele veche, crăpată
prin praful ce eventual pătrunde prin toate
dezmembrat amintirile mele răsuflă ca după-un efort fără tihnă

halatul alb și-a terminat discursul și se retrage după ziduri de tablă, hârtie și sticlă
iar monitorul schițează-orizontul – o linie simplă, ce-i privită-înțeleasă-și-stinsă
sufletul meu este un pahar de plastic aproape transparent și rotund
cu un pic de apă stătută pe fund

*

o lumină galbenă ocru, apoi o lumină albastră, semiobscură
aceasta e umbra, apoi o lumină albă suprapusă în straturi ca după-un cuțit
și-n ea un contur, o lumină galbenă, pielea ta

în oglindă albastru, sticlă reflectând altă sticlă
îmi vorbești de lumini cu palmele strânse, în sepia ochii mei fără grăire
două dungi peste casa cu geamuri tăiate aproape mat, fără ecou
între noi o vază cu flori - alb și albastru - disonanță deviată din sol

din nou lumina aceea îngrozitor de lumină, și verde
ochii tăi scufundați în vântul ce-mi pare că suflă amestecând uși, cu ferestre și case
legate de ele cu pânzele-ntinse, ochii tăi, roz-roșu-stins
în timp ce eu te sorb înadins ca pe-un fum și tu zâmbești incredibil de lent

*

o tristețea-hârtie, cu frânghii răsucite de vânt
într-o după-amiază dogorâtoare ce dilată timpul până la visul celor din urmă cuvinte
iar tu mergi printr-un câmp de iarbă pe jumătate cosită și maci cu mine de mână și
moartea de cealaltă mână și-mi zâmbești până când te topești în lumină difuz iar
eu rămân cu câteva boabe de grâu și puțină neghină sub cerul nesfârșit plutind
ca un înger printre cele două lumi de zloată și fum nedigerat, un apostol
îngrozitor de cărunt

oasele mele se vor face ușoare ca niște lemne, ușoare ca niște pene, iar tu
îți vei face din ele acoperământ, draga mea
soră, dragul meu frate,
tată, mamă
eu
nu sunt

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!